16.45 – Harry Potter și Prințul Semipur
18.40 – Singur acasă 2
18.50 – Pentru cîțiva dolari în plus
20.00 – Secretul lui Nemesis
20.30 – Regele Arthur
21.00 – Monty Pythone: Înțelesul vieții
21.30 – Contact
22.00 – Comisarul Henry
22.20 – Maria Magdalena
22.40 – Taras Bulba
23.40 – Binecuvîntată fii, închisoare
23.55 – Sperientoarea
00.20 – Parfum de cedru
Contact
Film SF, SUA, 1997
Regia: Robert Zemeckis
Cu:
Jodie Foster – nom. Globul de Aur
“Ca discipol al lui Steven Spielberg, Robert Zemeckis s-a simţit, se pare, dator, cu o ‘întîlnire de gradul trei’. Ecranizare a romanului, devenit best-seller, al lui Carl Sagan, şi dedicat memoriei savantului dedat plăcerilor beletristicii, filmul ‘Contact’ reia tema, veche de-acum, încercînd o nouă variaţiune. Şi reuşeşte chiar mai mult decît atît: o schimbare de perspectivă şi de limbaj. Miza emoţionalităţii din filmul lui Spielberg este dublată prin conceptualizarea poveştii: spre deosebire de maestru, Zemeckis trece de la retorica sentimentelor la retorica principiilor. Mai exact spus (căci ‘trecerea’ nu e, din fericire, desăvîrşită), îi dă celei dintîi osatura celei din urmă. Discursul cinematografic devine complex şi seducător: paradoxul ştiinţific dezghioacă nelinişti filosofico-religioase, descrierea evenimentului inserează accente etice, sociale şi politice. Şi, surprinzător, accelerarea bătăilor inimii se produce în contextul unei demonstraţii inteligente cu privire la punctul de contact dintre experienţa ştiinţifică şi cea religioasă. Căci întîlnirea civilizaţiilor se dovedeşte, se vrea, a fi (şi) un pretext pentru pledoaria reconectării cu noi înşine.” (Mihai Ignat) (Dilema, nr. 263)
“Deşi cu abilă surdină, critica social-moral-politică face din filmul lui Zemeckis o posibilă mărturie despre civilizaţia coruptă a anului 2000.” (Dicţionar universal de filme, 2002)
“În ciuda unui story naiv-didactic şi a legăturilor neverosimile între anumite acţiuni, filmul lui Zemeckis este – totuşi – cel mai incitant thriller SF de la Întîlniri de gradul III încoace… […] După ce s-a jucat în toate felurile cu tot soiul de extratereştri lipicioşi făcuţi din latex, Hollywoodul s-a încumetat, iată, la o poveste ‘adultă’ (inspirată de acel ‘vrăjitor din Orizont’ care a fost Carl Sagan) ce foloseşte SF-ul ca mijloc de a investiga spiritualitatea lumii de azi şi limitele cunoştinţelor noastre empirice. Cu o Jodie Foster de o sinceritate emoţionantă, în chip de contrapunct uman la ipotezele tehnologice, filmul atinge uneori acel grad de ‘suspans meditativ’ rareori de găsit printre producţiile recente.” (Alex. Leo Şerban) (Pro Cinema, nr. 29)
“Specializată în personaje voluntare, obstinate şi neînfricate, Jodie Foster are aici un rol ingrat şi greu de jucat pentru că trebuie să se arate emoţionată în faţa unor aparate, exaltată de nişte idei şi fascinată de fantome. […] E antipatică şi neconvingătoare.” (Cristina Corciovescu) (Pro Cinema, nr. 29)
“Contact, bazat pe romanul omonim al lui Carl Sagan, e o tipică mostră de speculative fiction. Tot ce ţine de SF în acest film e contrar canonului hollywoodian. Astfel, extratereştii ostili (v. ID4, Atacul marţienilor sau Alien) sînt înlocuiţi aici de făpturi paşnice şi generoase. Prezenţa lor e doar virtuală, iniţial sub forma unui şir de biţi venind din spaţiu, iar în final proiecţie exterioară a psihicului eroinei (ca în Solaris). Impresionantelor, imaginarelor şi implauzibilelor nave spaţiale împănate cu luminiţe le iau locul monitoarele, un amurg în deşert, imensitatea dureros de reală a radiotelescopului din Arecibo. Unor conveniente convorbiri interspecii în engleză, Contact le contrapune, pe parcursul unei treimi de film, procesul laborios de descifrare a mesajului din Vega. Şi, în sfîrşit, măcar de data asta, efectele speciale servesc de minune povestea, încetînd să mai fie doar scop în sine.” (Cristian Lăzărescu) (Pro Cinema, nr. 29)
“Filme precum Contact mă ajută să explic de ce filme precum Ziua independenţei îmi provoacă insatisfacţie.” (Roger Ebert) (Roger Ebert’s Movie Yearbook 2000)
Thymosblog 
Lasă un răspuns