Filme – 28 februarie 2011

08.30 – Osînda
10.30 – Blestemul scorpionului de jad
15.15 – Edward Mîini-de-Foarfece
15.45 – Lawrence al Arabiei (II)
21.00 – Departe, departe
22.00 – Patriotul

Filme – 27 februarie 2011

09.00 – Trandafirul galben
09.00 – Frații Jderi
12.30 – Ioana d’Arc
14.10 – Ce mai știi de Dolly Bell?
16.40 – Notthing Hill
16.45 – Lawrence al Arabiei (II)
20.00 – Medalia de onoare
20.00 – Osînda
20.30 – Copil la bord
21.10 – Omul ca masca de fier
22.00 – Cîmpiile morții
22.45 – Cîrtița
22.45 – O, norocosule!

Publicitate

Filme – 26 februarie 2011

11.00 – TV 1000
Englezul care a urcat o colină, dar a coborît un munte / The Englishman Who Went up a Hill But Came Down A Mountain (1995), cu Hugh Grant
Doi cartografi englezi vizitează sătucul galez Ffynnon Garw, pentru a face măsurători la aşa numitul “primul munte galez”, dar constată că vestitul munte este doar un deluşor. Localnicii sunt foarte dezamăgiţi şi furioşi şi sunt hotărâţi să facă din dealul lor un adevărat munte. Pentru aceasta, ei trebuie, mai întâi, să-i împiedice pe cei doi englezi să părăsească regiunea.

Roger Ebert: „The Englishman Who Went Up a Hill But Came Down a Mountain is a movie with the same charms as Local Hero (in which Scottish townspeople conspired to outfox visiting Americans). That it is „true” adds only to the charm, and at the film’s end, when we see an actual stone set on the site at the time of the Ordnance Wars, that seems entirely appropriate. The people in this movie are so crazy they could only be real.”

12.30 – Movies 24
Ioana d’Arc (1999), cu Milla Jovovich
“Ioana d’Arc de Luc Besson nu este nici ilustrare uscată a manualului de istorie, nici operă de pură fantezie, ci o combinaţie incitantă de fapt şi imaginaţie. Talentul formidabil al lui Besson este de a ne fi restituit – cinematografic – acest adevăr elementar despre Istorie : ea este produs al Ficţiunii la fel de mult pe cît orice fantezie S.F. Pentru această întreprindere dificilă, el a beneficiat de un scenariu provocator (scris împreună cu Andrew Birkin) şi, nu în cele din urmă, de interpretarea tumultoasă a Millei Jovovich.” (Alex. Leo Şerban)

13.00 – PRO Cinema
Dragoste la zero grade (1964), cu Coca Andronescu, Iurie Darie
„Culegere de clișee infantile și fără haz (…) alături de numere muzicale scrise de George Grigore (între care șlagărul „Tu ești fotogenică…„) puse în cadru, de regizori, cu har și fantezie.” (Dicționar de filme românești, 2002)

13.00 – Prima
Incredibilele aventuri ale lui Marco Polo (1998), cu Don Diamont
Povestea lui Marco Polo, un tânăr veneţian, care călătoreşte prin Asia căutându-şi tatăl, în secolul 13. Împreună cu fratele lui mai mic, Marco dă nas în nas cu pericolul în timp ce călătorea împreună cu o caravană de cămile, se înfruntă cu tiranul Beelzebut şi încearcă să salveze o frumoasă prinţesă armeană.

14.00 – TVR Cultural
Vă place Brahms? / Aimez-vous Brahms? (1961), cu Ingrid Bergman, Anthony Perkins, Yves Montand
“În sprijinul unui rudiment de melodramă (după romanul lui Françoise Sagan), Litvak a chemat în ajutor livrescul replicilor, schimbate ca la tenis, cu aparenţa unei filosofii dezabuzate sau cu referiri programatice la Brahms, care asigură afectivitatea publicului. Dar personajele nu-s altceva decît fantoşe, trăind pe o singură lungime de undă: Philippe (Perkins), tînărul atît de simpatic (comercial de simpatic!) cu prisosul său de ironie şi inteligenţă, cu fantezia şi exuberanţa unui foc de artificii, părăseşte baroul de dragul iubitei, îşi înfruntă patronul, rămîne şomer! E atît de brav personajul, încît uiţi că ai de-a face cu un ratat căruia familia i-a cumpărat ocupaţia, cu un întreţinut căruia banii lui ‘maman’ îi acoperă nonconformismul boemei din baruri, cu un ‘şomer’ care-şi sărbătoreşte pierderea slujbei printr-un dineu la ‘Maxim’!” (Dicţionar universal de filme, 2002)

15.15. – Digi Film
Sherlock Holmes (2010), cu Ben Syder
„La bătrîneţe, Watson are în sfîrşit curajul de a povesti una dintre cele mai extraordinare aventuri ale sale. Alături de celebrul detectiv Sherlock Holmes el participase la anihilarea unui diabolic om de ştiinţă. Pornind pe urmele acestui periculos inventator, ei se confruntaseră cu o serie de monştrii, creaţii ale acestuia, care puneau în pericol atît viaţa londonezilor cît şi pe cea a reginei!” (www.port.ro)

18.50 – Cinemax
Candidatul din Manciuria / The Manchurian Candidate (1962), cu Frank Sinatra
„Controlul gîndurilor, asasinatul politic, conspiraţia multinaţională nu erau neapărat valută forte în 1962 (cînd paranoia Războiului Rece îmbobocise), dar o monedă de schimb excepţională, cînd filmul a fost relansat în 1987, (spre sfîrşit de Război Rece, cînd paranoia mirosea deja a stătut) şi o realitate deja neinteresantă în 2003, în remake-ul cu Denzel Washington.

Anii 50, războiul din Coreea. Sergentul Raymond Shaw (Lawrence Harvey) nu-şi iubeşte plutonul şi nici soldaţii nu sînt ataşaţi de el. În timpul unei patrule, întregul pluton este capturat de trupe coreene comuniste. Cîteva luni mai târziu, Shaw se întoarce în America, e primit ca un erou, mai toţi soldaţii aflaţi sub comanda lui se întrec în a declara că sergentul este salvatorul lor, cel mai curajos, mai cinstit şi mai iubitor om din cîţi există. Ceea ce pare a fi o mică neconcordanţă devine enigmă şi apoi un insuportabil adevăr pe care încearcă să-l aducă la lumină căpitanul Bennet Marco (Frank Sinatra), torturat de coşmaruri din război.” (www.port.ro)

Pauline Kael (1962): „It may be the most sophisticated political satire ever made in Hollywood.”

Rogert Ebert: „After being suppressed for a quarter of a century after its first run, after becoming a legend that never turned up on home video, John Frankenheimer’s 1962 masterpiece now re-emerges as one of the best and brightest of modern American films.”

20.00 – PRO Cinema
Poveste de dragoste (1994), cu Warren Beatty, Annette Benning
“Cu Warren Beatty şi Annette Bening în rolurile principale, ‘Poveste de dragoste’ este deja a treia versiune – filmul original a fost realizat în 1939 şi urmat de un remake în 1957 – dar povestea, departe de a se fi demodat, continuă să emoţioneze romanticii de pretutindeni.” (www.port.ro)

21.00 – TV 1000
Mulholland Drive (2001), cu Naomi Watts
“Film diabolic, în care Lynch îşi regăseşte registrul din Twin Peaks, liber de orice constrîngere logică. El se reîntoarce la obsesiile onirice care i-au adus renumele, împingînd experimentul mai departe, fără să plictisească ci intrigînd şi amuzînd.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

21.45 – Digi Film
Războiul lumilor (2005), cu Tom Cruise
„Războiul lumilor nu e în nici un caz o parabolă; e ceea ce pare. Dar e înnegurat, decis-morbid, obsedat de vulnerabilitate şi de neajutorare – un film făcut în vremuri interesante, faste pentru imaginaţia dezastrului.” (Andrei Gorzo) (Dilema veche, iulie 2005)

22.00 – TCM
Băieţi buni / GoodFellas – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Thriller, SUA, 1990
Regia: Martin Scorsese – Leul de Argint la Veneţia, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Cu:
Robert De Niro
Joe Pesci – Oscar şi nom. Globul de Aur pt. rol secundar

5 premii BAFTA
[6] nom. Oscar
[5] nom. Globul de Aur

“Singurul motiv care m-a determinat să fac încă un film despre crima organizată nu a fost dorinţa de a arăta ascensiunea şi prăbuşirea unui individ, ci de a descrie viaţa cotidiană a unei «familii» de criminali, dar din punctul de vedere al căpeteniilor.” (Martin Scorsese) (Cinema… un secol şi ceva, 2000)

“În mod paradoxal, lumea violentă şi amorală pe care o redă filmul este poate cea mai sumbră din opera lui Scorsese, şi totuşi atmosfera de suprafaţă este mai destinsă decît în orice film al lui Scorsese de la Alice nu mai locuieşte aici încoace. Regizorul ne propune o comedie neagră despre acceptarea violenţei şi a trădării de către un erou fără minte, ale cărui maniere cavalereşti şi apetituri primitive amintesc pe alocuri de Portocala mecanică a lui Kubrick.” (Jonathan Rosenbaum) (Cinema… un secol şi ceva, 2000)

22.30 – Antena 1
Armata celor 12 maimuțe (1995), cu Bruce Willis, Madeleine Stowe, Brad Pitt
“În 2035, omenirea îşi trăieşte ultimele clipe. Puţinii supravieţuitori ai unei epidemii virale de origine necunoscută îi proiectează în trecut pe ocnaşul Cole, pentru a descoperi cauzele catastrofei. Maşina timpului încurcă însă destinaţia şi cobaiul uman rătăceşte prin timp pînă întîlneşte o psihiatră care se avîntă alături de el împotriva unei organizaţii subversive ecologiste conduse de fiul psihopat al unui magnat industrial. În 1962, Chris Maker realiza La Jetée, despre lumea ruinată de un al treilea război mondial care îşi expediază emisari în trecut şi viitor, în căutare de ajutor. Marker folosea, în dezvoltarea subiectului său, doar planuri fixe. Inspirat de La Jetée, Gilliam reia motivul catapultării unui emisar din viitor, în trecutul-prezent, care să-i avertizeze pe contemporani de primejdiile ce pîndesc. Sindromul Cassandrei naşte monştri, ca acest film-labirint gen Caligari, în care nimeni nu mai poate conchide cine-i nebunul: psihiatrul sau pacientul, dar care explorează angoasele şi îndoielile existenţiale ale sfîrşitului de mileniu. Willis tund chilug, tumefiat, cu spune la gură, exhibă cu voluptate noul său ‘look’. Dar nici Pitt nu mai e seducătorul pe care-l ştiam. Operă fascinantă!” (Dicţionar universal de filme, 2002)

22.30 – Prima
Fără control (2005), cu Clive Owen, Jennifer Aniston
„Glosând pe marginea şansei sau, mai exact, a ghinionului, filmul se menţine totuşi între laturile metalice ale thriller-ului, fără a distila esenţele şansei de a rata sau nu un tren, a se citi un destin, cum făcea de pildă Sliding Doors de Peter Howitt. Norocul filmului se numeşte însă Clive Owen, unul dintre cei mai buni actori ai momentului, care e în stare să treacă de la un rol la altul ca şi cum s-ar naşte din nou.” (Iulia Blaga) (România Liberă, 6 februarie 2006)

Filme – 25 februarie 2011

15.00 – Englezul care a urcat o colină și a coborît un munte
20.10 – Muzica destinului
20.00 – Dragoste la zero grade
20.30 – Bătălia de la Alamo
22.00 – Arthur
22.00 – Povestea lui John Lennon
22.15 – The Hurt Locker – Echipa de foc
23.45 – Cum a fost cucerit Vestul

Filme – 24 februarie 2011

10.30 – Capcană pentru părinți
15.10 – Harry Potter și Prințul Semipur
18.45 – Pentru cîțiva dolari în plus
22.00 – Toți oamenii președintelui
23.10 – Babel

22.00 – TCM
Toţi oamenii preşedintelui / All the President’s Men – BAFTA, nom. Oscar
Dramă, SUA, 1976
Regia: Alan J. Pakula – Globul de Aur, nom. Oscar
Cu:
Robert Redford
Dustin Hoffman

3 premii Oscar [8]
1 premiu Globul de Aur [3]

“În vara anului 1972, doi reporteri de la ‘Washington Post’ descoperă că oamenii preşedintelui în exerciţiu au pus sub ascultare opoziţia iar campania electorală e dusă cu fonduri oculte. Ecranizarea best-seller-ului ziariştilor Bob Woodward şi Carl Bernstein debutează cu jurămîntul lui Nixon de a respecta Constituţia, simultan cu instalarea microfoanelor la sediul democraţiilor, pentru a continua cu ascensiunea treptată, pas cu pas, a anchetatorilor pînă în topul prezidenţial. Caracterul indecis al bătăliei e redat de o secvenţă în care munca celor doi are ca fundal sonor triumful electoral al lui Nixon. Totuşi filmul, fragmentat şi exterior, e jurnalistic, ansamblul nu se prea încheagă.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Maniac al detaliului autentic, cineastul a reconstituit sediul redacţiei fără să schimbe nici măcar locul maşinilor de scris sau forma coşurilor de gunoi. Această minuţiozitate extremă, legată de elaborarea precisă şi aproape imperceptibilă a scriiturii, susţinută de nişte interpreţi parcă făcuţi pentru aceste roluri, sfîrşeşte prin a crea un spectacol fascinant.” (Freddy Buache) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Filme – 23 februarie 2011

13.05 – Yes Man
13.25 – Gloria
14.20 – Ioana d’Arc
17.00 – Conspirație politică
17.35 – America
18.50 – Litera stacojie
20.00 – Un an de cumpănă
20.30 – Capcană pentru părinți
22.00 – Klute
23.30 – Așteptîndu-l pe Guffman

22.00 – TCM
Un an de cumpănă / The Year of Living Dangerously
Dramă, Australia, 1982
Regia: Peter Weir
Cu:
Sigourney Weaver
Mel Gibson
Linda Hunt – Oscar pt. rol secundar

1 premiu Oscar [1]
[1] nom. Globul de Aur

“’Anul trăirii aventuroase’ e cel din Indonezia, în ajunul prăbuşirii lui Sukarno, de un ambiţios ziarist australian, ajutat în performanţe de un cameraman chinez şi de fiica ataşatului militar american. Dramă politică însufleţită de caractere puternice în situaţii nu prea verosimile cu mesaj ambiguu. Sukarno e privit ca un simplu ‘păpuşar’ a cărui politică se reduce la echilibrul dintre militari şi comuniştii care dacă ar lua puterea ‘i-ar ucide pe toţi europenii din Jakarta’. Totuşi ei sînt, în final, victimizaţi şi glorificaţi de autor. Senzaţională, apariţia în travesti a Lindei Hunt (Pr. Oscar) în cameramanul estropiat şi cinic.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Deşi Un an de cumpănă este la un anumit nivel o poveste de acţiune despre agitaţia din Indonezia care a caracterizat anii ’70 şi ’80, de fapt e despre ‘Asia’. E despre componenta spirituală lipsă de care are nevoie Occidentul şi care este evidentă în Orient. În ‘Asia’, sînt mînuitorii-de-marionete, cei care sînt capabili să menţină balanţa echilibrată şi să-şi focalizeze atenţia pe umbrele pe care le creează marionetele decît pe marionete.” (Robert K. Johnson – Reel Spirituality)

Roger Ebert: „The Year of Living Dangerously is a wonderfully complex film about personalities more than events, and we really share the feeling of living in that place, at that time. It does for Indonesia what Bogdanovich’s „Saint Jack” did for Singapore.”

Filme – 22 februarie 2011

21.00 – Cinemax
Călătorie în India / A Passage to India (1984) – Globul de Aur pt. film străin, nom. Oscar și nom. BAFTA pt. cel mai bun film
“În mîinile lui Lean – un artist desăvîrșit – filmul este strălucitor și, dacă regizorul se bazează prea adesea pe vechiul său colaborator Alec Guiness (distribuit aici, remarcabil, în rolul unui indian) pentru efecte comice și pe James Fox pentru a expune ideile filmului, respectul său pentru scenariu și pentru actori îi permite să depășească descrierea uneori fetișistă a Indiei.” (Joshua Klein) (1001 de filme de văzut într-o viață, 2005)

21.00 – TV 1000
Hoffa (1992), cu Jack Nicholson
“Cel mai ambiţios titlu din filmografia regizorului-actor. Deşi recitalul oferit de Jack Nicholson în rolul titular rămîne antologic, filmul, minat de lungimi, n-a corespuns aşteptărilor.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

22.00 – TCM
Bonnie și Clyde / Bonnie and Clyde (1967) – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
“Tragica poveste de dragoste şi moarte a doi gangsteri din anii ’30 constituie primul mare succes din cariera lui Penn şi începutul modei retro în cinematograf. Filmul suscită vii polemici, datorită faptului că înfrumuseţează violenţa, le dă eroilor un aer de inocenţă adolescentină şi epocii, un aer de legendă ce stîrneşte nostalgia.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

22.00 – TCM
Evadatul / The Fugitive (1993), cu Harrison Ford, Tomy Lee Jones
“’Mizerabilii’ postmodernist, după gustul şi meşteşugul Hollywoodului, dar cu o tensiune care taie respiraţia şi cu inspirate dialoguri umoristice.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Filme – 21 februarie 2011

12.50 – Familia Addams
13.45 – Nume de cod: Farewell
15.45 – Lawrence al Arabiei (1)
20.00 – Pisica pe acoperișul fierbinte
22.00 – Splendoare în iarbă

22.00 – PRO Cinema
Patimile lui Hristos / The Passion of the Christ
Dramă, Italia-SUA, 2004
Regia: Mel Gibson
Cu:
James Caviezel
Maia Morgenstern

[3] nom. Oscar

Roger Ebert: “Cu excepţia Evangheliei după Matei a regizorului italian Pier Paolo Pasolini, este singurul film religios care pare a respecta ceea ce s-a întîmplat în realitate. Avem de a face cu redarea cea mai impresionantă, cea mai competentă şi cea mai realistă a ultimelor ore trăite de Cristos din cîte au fost transpuse în film.” (Adevărul literar şi artistic, nr. 706, 2 martie 2004)

Andrei Pleşu: “Mel Gibson a reuşit să facă un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipseşte. Transcendenţa nu se manifestă decît vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau în variantă demonică. Din cînd în cînd, un vampir palid se strecoară printre protagonişti, pentru a semnala nelămuriţilor de unde vine răul. În rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un corp omenesc, dacă vrei să provoci oroare.” (Dilema veche, Nr. 12, 2 – 8 aprilie 2004)

Traian Ungureanu: “Eu cred că filmul lui Gibson e o capodoperă. Şi cred, de asemenea, că dezgustul şi stinghereala noastră în faţa acestui film sînt, la rîndul lor, o capodoperă. Ele se înfăşoară, cu şiretenia unui alibi, în cîteva argumente care invocă onoarea lui Gibson pierdută a Spiritului, dar tot ele sînt şi calea noastră de fugă. De o discuţie insuportabilă şi de la locul favorit al faptelor cu care istoria ne demonstrează mereu că nu vrea să fie nici cuminte, nici binecrescută.” (22, Nr. 738, 27 aprilie – 3 mai 2004)

Andrei Oişteanu: “Filmul ‘Patimile lui Hristos’, regizat de Mel Gibson, este foarte slab. Prost gîndit, prost regizat, prost realizat. Cu puţine excepţii, prestaţiile actoriceşti sînt mediocre. Cea mai slabă este chiar cea a actorului Jim Caviezel, interpretul lui Iisus. Faptul nu i se datorează numai lui, ci şi regizorului. Actorul a trebuit să interpreteze un humanoid din carne însîngerată şi sfîrtecată, care, gîtuit de durere, abia poate să îngaime cuvintele. […] Evident, filmul are accente antisemite. Dar, cum în urma scandalului pe această temă mă aşteptam la asta, nu am fost prea surprins de acest aspect. M-a surprins în schimb găunoşenia filmului. Spre deosebire de filmul ‘clasic’ şi plin de substanţă al lui Zeffirelli şi cel controversat, dar revoluţionar, al lui Scorsese, ecranizarea lui Gibson ratează sistematic valorile spirituale din Evanghelii.” (Evenimentul Zilei, 19 aprilie 2004)

Eugenia Vodă: “Dincolo de filmul în sine, un lucru e benefic: el este şi va fi un bun prilej şi un bun pretext pentru felurite dezbateri culturale, filologice sau teologice (chiar noi vom publica aşa ceva, în numărul viitor al revistei). În ceea ce mă priveşte, ‘nu mă interesează’, în clipa de faţă, referirile la fidelitatea sau infidelitatea filmului faţă de sursele evanghelice, nici oportunitatea sau exactitatea dialogului în aramaică şi latină (o găselniţă dă bine, la urma urmei: mai bine să-l auzi pe Pilat rupînd-o pe latineşte cu un accent slav, decît să-i auzi pe toţi într-un dialog hollywoodian industrializat, care n-ar fi făcut decît să amplifice banalitatea filmului). Căci asta e principala trăsătură a filmului: covîrşitoarea lui banalitate. Nu e un film antisemit, nu e nici măcar un film cu adevărat violent (decît la modul unui sadism pueril, prin comparaţie cu altă violenţă, de alt calibru şi de altă intensitate, cu care ne-am întîlnit de atîtea ori în istoria cinematografului), e, culmea, doar un film cuminte în mediocritatea lui, confecţionat corect, asamblînd cu zel locuri comune.” (România literară, Nr. 16, 28 aprilie – 4 mai 2004)

Valerian Sava: “Fără a retorca la ipoteza că ‘religiile trec, arta rămîne!’ cu vreo replică de genul care artă? şi fără a subscrie neapărat obiecţiilor insistente privind violenţele sîngeroase din film, din contră, lăudînd noutatea prin care Iisus Hristos e înfăţişat ca fiinţă vulnerabilă, aş zice că ‘problema’ filmului e în altă parte: nu în ce înfăţişează, ci în ceea ce nu reuşeşte să transfigurizeze, nu atît în ce are ‘prea mult’, cît în ceea ce vădeşte prea puţin sau deloc. Poetica sau ‘poetica’ lui Mel Gibson e de altfel de o rară francheţe – extravertită ca a oricărui histrion în expansiune –, de la primul cadru şi întîia secvenţă pînă la ultimele.” (Observator cultural, Nr. 218, 27 aprilie – 3 mai 2004)

Cătălin Sturdza: “Mare admirator al barocului italian Gibson asta a văzut, la sfîrşit, în filmul său: o frescă a lui Caravaggio în mişcare. Unde violenţa = naturalism = respingerea viziunilor religioase, pudice şi edulcorate. Diferenţa dintre Pasiunea… şi tot restul filmelor pe această temă (inclusiv, îndrăznesc să afirm, cele două capodopere, a lui Pasolini şi a lui Scorsese) e aceea dintre o scenă de luptă din Sindbad sau Xena de pe PRO TV şi una din Stăpînul inelelor al lui Peter Jackson. La capitolul impact asupra ochiului (şi al stomacului!) nu există comparaţie. Papa însuşi a afirmat: ‘E aşa cum a fost!’.” (Observator cultural, Nr. 218, 27 aprilie – 3 mai 2004)

Florin Gabrea: “Se spune că Patimile lui Christos a stabilit un record de încasări. Nu doar atît. El a stabilit şi un record al lipsei de sensibilitate, şi unul al lipsei de înţelegere, şi unul al lipsei de gust, şi unul al lipsei de măsură şi multe alte recorduri. Filmul nu este al unui antisemit, pentru că este mult prea superficial în pătrunderea fenomenelor cauzale şi circumstanţial-istorice ale Iudeii şi ale iudeilor din anii ’30 d. Chr, aşa că gesticulaţiile vindicative şi urlătoare ale înalţilor preoţi, feţele patibular-oligofrene ale evreilor gură-cască, sau rînjetul ştirb şi declasat al lui Barnaba nu dovedesc decît obedienţa neproductivă a unor actori mediocri în faţa unui regizor cu o motivaţie presupus adîncă şi spiritual fondată. Dar filmul este la fel de puţin al unui creştin, pentru că minima înţelegere a faptului că Evangheliile nu sînt un instrument de cunoaştere nemijlocită, ci una mijlocită, că ‘citirea’ faţă de ‘privirea’ unui fenomen înseamnă tocmai actul de retragere şi decantare abstractă, de transfigurare subiectivă şi reflexivă, de care ar trebui să dea dovadă un creştin normal, lipseşte cu desăvîrşire.” (22, Nr. 737, 20 – 26 aprilie 2004)

Andrei Gorzo: “Cînd vine vorba de spirit, Gibson nu are la dispoziţie decît vocabularul filmului de acţiune: Iisus căzînd sub bice şi ridicîndu-se pentru a fi biciuit în continuare, Patimile ca probă de rezistenţă fizică, măreţia spirituală ca apoteoză a masochismului macho (Gibson şi-a acuzat criticii că se tem să împărtăşească durerea Mîntuitorului, acuzaţie care nu este decît varianta pioasă a provocării: ‘Ce, bă, ţi-e frică de durere?’), Iisus ca Van Damme fără şpagat, ca Stallone fără bazooka. Diferenţa este că Van Damme şi Stallone, oricît ar încasa, mai mult dau, permiţîndu-ţi să te descarci, în timp ce de la Patimile rişti să ieşi încărcat negativ, departe de Iisus şi dezgustat de lumea pe care El a iubit-o atît.” (Dilema veche, Nr. 15, 23 – 29 aprilie 2004)

Alex. Leo Şerban: “Patimile lui Hristos se transformă într-un fel de manual, de ‘Cum să…’; cum să flagelezi cît mai bine, cum să baţi un piron într-o palmă pe-o cruce, cum să dai apă cuiva răstignit la trei metri deasupra, ş.a.m.d. Filmele poliţiste bune ne-au învăţat că este greu să ucizi; Patimile… lui Gibson ne arată că e uşor să filmezi această greutate, cîtă vreme ai satisfacţia datoriei împlinite. […] Există un singur film cu adevărat excepţional despre Isus: se numeşte Evanghelia după Matei, a fost făcut acum exact 40 de ani, este în alb-negru, iar regizorul lui era comunist şi homosexual: Pier Paolo Pasolini. De unde se vede că numai Credinţa te poate ajuta în viaţă, dar nu te ajută să faci filme bune. Amin!” (Ziarul de duminică, Nr. 16 (196), 23 aprilie 2004)

Vezi grupaj: Filme despre Isus

Filme – 20 februarie 2011

16.45 – PRO TV, partea I
Lawrence al Arabiei / Lawrence of Arabia – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Dramă, Marea Britanie – SUA, 1962
Regia: David Lean – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Cu:
Peter O’Toole – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Omar Sharif – Globul de Aur pt. rol secundar, nom. Oscar pt. rol secundar
Anthony Quinn – nom. Globul de Aur

7 premii Oscar [10]
5 premii Globul de Aur [9]
4 premii BAFTA [4]

“Acest film de mare spectacol şi de o frumuseţe singulară confirmă incontestabilul talent de realizator epic al lui Lean. Pornind de la destinul excepţional al unui om excepţional, el creează o gigantică frescă istorică străbătută de un suflu eroic tonifiant, dar care nu neglijează portretul psihologic al fiecărui personaj, nici frămîntările conştiinţei unui erou fascinant.” (R. Lefèvre, R. Lacourbe) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

22.00 – TCM
Culoarea purpurie / The Color Purple – nom. Oscar
Dramă, SUA, 1985
Regia: Steven Spielberg
Cu:
Whoopi Goldberg – nom. Oscar
Ophra Winfrey – nom. Oscar pt. rol secundar

[11] nom. Oscar
[1] nom. BAFTA

“Pentru prima oară Hollywoodul se concentrează atît de hotărît asupra unei asemenea teme (relaţiile dintre bărbatul şi femeia neagră), dovedind cît de departe în urmă a rămas stereotipul doicii de culoare grase şi blînde. Cu toate acestea, abordarea suportă discuţii, mai ales pentru că la mijloc se află mîna lui Spielberg, care, în stilul caracteristic, manipulează cu multă eficienţă conţinutul emotiv al dramei.” (Jim Pines) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Filme – 19 februarie 2011

13.30 – Harry Potter și Prințul Semipur
15.00 – Top Gun
16.00 – Yes Man
16.45 – Cuscrii
17.30 – Othello
17.45 – Alice în Țara Minunilor
20.00 – Dragoste și război
22.30 – Iron Man – Omul de oțel
20.30 – Steve Zissou: Cel mai tare de pe mare
22.00 – Dosarul Pelikan
22.00 – Goldeneye
22.00 – Sperietoarea
22.35 – Cowboyul de la miezul nopții
23.00 – Lupta cu înălțimile
23.00 – Dansînd la Lughnasa