Filme – 1 februarie 2011

12.20 – Ziua Independenței
17.05 – Mă dau în vînt după cumpărături
17.20 – Marele jaf al trenului
18.15 – Grey Gardens
21.25 – Familia Addams
22.15 – Necazurile lui Gilbert Grape

Filme – 31 ianuarie 2011

11.00 – Antena 1
Veronica (1972), cu Margareta Pîslaru

“Basm feeric care a făcut bucuria cîtorva generaţii, jucat de actori în combinaţie cu procedee animate. […] Însufleţit cu frenezie de interpreţi, unii cu roluri triple ca Margareta Pîslaru (…), dar şi de micuţa protagonistă, ‘toată un zîmbet, o candoare şi-o mirare’ cf. Călin Căliman.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

11.35 – HBO
Epoca de gheaţă – nom. Oscar pt. film animat

“Filmul reprezintă o realizare plină de umor, cu personaje ataşante, cu o morală propusă fără didacticism, cu poante de tot felul, cu replici ironice, cu un desen deloc sofisticat şi cu o poveste credibilă pentru toate categoriile de vîrstă.” (Călin Stănculescu) (România Liberă, 30 octombrie 2002)

13.00 – HBO
2012 (2009), cu John Cusack

Andreea Chiriac Hentea: „Cu acest 2012, regizorul dă lovitura, filmul fiind nu doar rezonabil jucat şi realizat, ci extrem de spectaculos, înscriindu-se între peliculele care bat recorduri la încasări, surclasându-şi cu rapiditate bugetul.” (Ziarul de duminică, 26 noiembrie 2009)

Anca Grădinariu: „Filmul e obscen de lipsit de originalitate: totul s-a mai văzut de n-şpe ori, de la clişeul „părintele şi copilul într-o situaţie apocaliptică”, la faptul că bogătanii îşi asigură supravieţuirea într-un fel de Arce ale lui Noe.” (Adevărul literar și artistic, februarie 2009)

22.00 – PRO Cinema
Rîuri de purpură (2001), cu Jean Reno

“Un roman de un real succes la public este transpus cinematografic într-un thriller poliţist de o încărcătură tensională cu totul ieşită din comun. […] Cei doi anchetatori se întîlnesc urmărind fiecare firul anchetei sale. Pe măsură ce numărul crimelor creşte, cei doi poliţişti, cu stiluri complet diferite, ironizîndu-se şi tachinîndu-se reciproc, ajung să colaboreze.” (www.port.ro)

22.00 – TCM
Pururea tînăr (1992), cu Mel Gibson

“Prilej de comedie în registru S.F., dar şi de elogiere a romantismului de tip ‘Tristan şi Isolda’.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Publicitate

Filme – 29 ianuarie 2011

6 filme bune azi: un film muzical, un film de animație, o comedie neagră și trei drame.

10.00 – PRO TV, partea a II-a
Lawrence al Arabiei / Lawrence of Arabia – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Dramă, Marea Britanie – SUA, 1962
Regia: David Lean – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Cu:
Peter O’Toole – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Omar Sharif – Globul de Aur pt. rol secundar, nom. Oscar pt. rol secundar
Anthony Quinn – nom. Globul de Aur

7 premii Oscar [10]
5 premii Globul de Aur [9]
4 premii BAFTA [4]

“Acest film de mare spectacol şi de o frumuseţe singulară confirmă incontestabilul talent de realizator epic al lui Lean. Pornind de la destinul excepţional al unui om excepţional, el creează o gigantică frescă istorică străbătută de un suflu eroic tonifiant, dar care nu neglijează portretul psihologic al fiecărui personaj, nici frămîntările conştiinţei unui erou fascinant.” (R. Lefèvre, R. Lacourbe) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

14.00 – TVR Cultural
Oliver Twist – nom. BAFTA
Dramă, Anglia, 1948
Regia: David Lean
Cu: Alec Guinness

„Lean animă gravuri ale suburbiilor londoneze demne de un Gustave Doré, în atmofera cărora domnesc teroarea și compasiunea: clarobscurul străzilor înguste și vîscoase din cartierele sărace, sordidul interioarelor mizerabile, sălile întunecate ale azilului, tablouri răscolitoare ale copilăriei abandonate de onorabila societate victoriană.” (Dicționar universal de filme, 2002)

16.00 – PRO Cinema
Funny Girl – Globul de Aur
Film muzical, SUA, 1968
Regia: William Wyler
Cu: Barbra Streisand – Oscar, Globul de Aur

1 premiu Oscar [7]
2 premii Globul de Aur [3]

„Spectacol muzical cuceritor care depășește convenționalul intrigii. A fost suficientă o singură apariție ca s-o impună vedetă cinematografică pe Streisand, care jucase rolul de 1348 ori pe Broadway.” (Dicționar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „Funny Girl is lopsided; good when Barbra’s there, transcendent during her best numbers („Don’t Rain On My Parade,” „My Man” and a roller-skating sequence), and curiously flat the rest of the time, as if everyone were waiting until she got back.”

18.20 – HBO
Deasupra tuturor / Up – Oscar pt. cel mai bun film de animație, nom. Oscar pt. cel mai bun film, BAFTA
Film de animație, SUA, 2009
Regia: Pete Docter – nom. Oscar și nom. BAFTA pt. (co)scenariu

2 premii Oscar [5]
2 premii Globul de Aur [2]
2 premii BAFTA [2]

Anca Grădinariu: „Up este, din nou, o izbândă, chiar dacă nu de nivelul lui The Incredibles sau Ratatouille. […] În majoritatea timpului, Up e un pur deliciu, de la expresivitatea vocilor şi a coloanei sonore la animaţia în culori vii, extrem de realistă, la gagul recurent ce implică un câine vicios pe nume Alpha şi maşinăria stricată care-l ajută să vorbească (prost).” (Adevărul literar și artistic, 17 iunie 2009)

Roger Ebert: „Up is a wonderful film, with characters who are as believable as any characters can be who spend much of their time floating above the rain forests of Venezuela. They have tempers, problems and obsessions. They are cute and goofy, but they aren’t cute in the treacly way of little cartoon animals. They’re cute in the human way of the animation master Hayao Miyazaki. Two of the three central characters are cranky old men, which is a wonder in this youth-obsessed era.”

21.00 – Cinemax
Barton Fink – Palme d’Or la Cannes
Comedie neagră, SUA, 1991
Regia: Ethan Coen – Premiu pt. regie la Cannes
Cu:
John Turturro – Premiu pt. interpretare la Cannes
John Goodman

[3] nom. Oscar

“Admirabilă evocare a atmosferei Hollywoodului, cu o impresionantă pregnanţă a personajelor, deşi delirul intrigii face filmul implauzibil.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Este o comedie neagră care se desfăşoară în anii ’40, un amestec, e drept, uneori deconcertant, de groază şi umor.” (Ethan şi Joel Coen) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Această comedie atroce, trăsnită şi extrem de originală a fost interpretată, printre altele, ca o răfuială a celor doi fraţi Coen, cineaşti independenţi şi nonconformişti, cu marile studiouri.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Hollywoodul fraţilor Coen provine direct din Beckett şi Kafka. Aflat undeva între Eraserhead (prima capodoperă a angoasei semnată de David Lynch) şi Ziua lăcustei (film-omagiu despre Hollywood, de John Schlesinger), Barton Fink suferă de sindromul preaplinului.” (Jean-Paul Chaillet) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

22.15 – PRO TV
Închisoarea îngerilor / The Shawshank Redemption – nom. Oscar
Dramă, SUA, 1994
Regia: Frank Darabont
Cu:
Tim Robbins
Morgan Freeman – nom. Oscar, nom. Globul de Aur

[7] nom. Oscar
[2] nom. Globul de Aur

“Parabolă a spaţiului carceral în care fiecare cadru ‘urlă’, deşi se vorbeşte în şoaptă. Nici un plan nu e filmat neutru, totul e gîndit pînă la ultimul detaliu. În secvenţa furiei directorului în momentul evadării, dintr-un poster plasat în fundal Einstein scoate limba la posteritate. Totul e cîntărit la miligram, dar rezultatul nu e cerebral, elaborat, ci plin de emoţie şi asta datorită ‘febrei’ montajului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Filme – 28 ianuarie 2011

06.00 – HBO
Îndoiala (2008), cu Meryl Streep, Philip Seymour Hoffman
All Movie: 4 stele

07.00 – TV 1000
Nelegiuiții Vestului Sălbatic (2001)

07.45 – HBO
Războiul minții (2009)

08.50 – Cinemax
Viață pentru sora mea (2009), cu Cameron Diaz
All Movie: 2,5 stele

09.00 – TV 1000
Echipa de fotbal (1986)

10.35 – HBO
Temple Grandin (2009)
All Movie

10.00 – PRO TV
39 de trepte (2008)

10.40 – Movies 24
Din dragoste pentru Grace (2008)

11.00 – Antena 1
Cutia cu secrete (2005)

11.00 – TV 1000
Strigătul (1991)

11.10 – Cinemax
Tata în călătorie de afaceri (1985)

12.15 – HBO Comedy
Cele două fețe ale dragostei (1996)

12.30 – HBO
La bine și la rău (2009)

12.30 – Movies 24
Helen West: Somn adînc (2002)

13.00 – Antena 1
Inimă de dragon (1996), cu Dennis Quaid

13.00 – TV 1000
Întîlnire cu Venus (1991), cu Glenn Close
All Movie: 3,5 stele
Roger Ebert: 3 stele

“Reflex al dificultăţilor reconstrucţiei culturale a Europei, surprins chiar la încheierea Războiului Rece. Un dirijor ungur, cvasinecunoscut în ţara lui, e invitat să monteze Tannhäuser pe scena prestigioasei opere ‘Europa’ din Paris. Inadaptat unui mod ‘sindical’ de a aborda arta, cu complexul că le aduce colaboratorilor săi ‘mirosul stătut al Estului’, neplătit conform prevederilor contractului, cu probleme de comunicare într-o Arcă a lui Noe pusă sub patronajul lui Wagner, e nesigur pe rezultatul final. Idila cu vedeta americană a distribuţiei îi dă curaj.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

13.25 – Cinemax
Omul care voia să fie rege (1975), cu Sean Connery
All Movie: 4 stele
Roger Ebert: 4 stele

13.45 – PRO TV, partea a II-a
Lawrence al Arabiei / Lawrence of Arabia – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Dramă, Marea Britanie – SUA, 1962
Regia: David Lean – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Cu:
Peter O’Toole – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Omar Sharif – Globul de Aur pt. rol secundar, nom. Oscar pt. rol secundar
Anthony Quinn – nom. Globul de Aur

7 premii Oscar [10]
5 premii Globul de Aur [9]
4 premii BAFTA [4]

“Acest film de mare spectacol şi de o frumuseţe singulară confirmă incontestabilul talent de realizator epic al lui Lean. Pornind de la destinul excepţional al unui om excepţional, el creează o gigantică frescă istorică străbătută de un suflu eroic tonifiant, dar care nu neglijează portretul psihologic al fiecărui personaj, nici frămîntările conştiinţei unui erou fascinant.” (R. Lefèvre, R. Lacourbe) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Lean pur şi simplu răstoarnă cu 180 de grade genul filmului de mare montare cu pretext biografic, aducînd în prim plan odiseea interioară a eroului.” (Allan Hunter) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Mulţi dintre regizorii americani ai anilor ’70 (printre care Scorsese şi Spielberg) îl vor cita ca o lecţie pentru tehnica sa narativă.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Ambiţioasă frescă exotică, îmbinînd eleganţa britanică şi grandilocvenţa americană, păcătuind însă prin retorism şi lungimea dialogului excesiv. Lawrence e prezentat nu ca agent britanic, ci ca vajnic luptător pentru libertatea arabilor, al cărui psihic cedează după ce e torturat de turci. Filmul aduce cinematografiei un sentiment al spaţiului necuprins, mirajul deşertului. Spectaculos, de o poezie vizuală rara întîlnită, el rămîne, totuşi, fără profunzime.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

14.10 – HBO
Școala de rock (2003)

14.20 – HBO Comedy
Dr. Dolittle 4 (2008)

14.20 – Movies 24
Atingerea răului (1997)

15.00 – TV 1000
Aventurile lui Pee-Wee (1985)

15.30 – Cinemax
Bărbatul care îl iubea pe Yngve (2008)

16.00 – HBO
Războiul mireselor (2009)

16.00 – Prima
Viața secretă a nevestei lui Archie (1990)

16.10 – Movies 24
Crăciunul în orașul meu natal (1996)

17.00 – TV 1000
Chinta royală

17.05 – HBO Comedy
Cele două fețe ale dragostei (1996)

17.10 – Cinemax
Stele deasupra orașului (1995)

17.30 – HBO
Felicia, înainte de toate (2008)

18.00 – Movies 24
MacGyver: Drumul infernului (1994)

18.10 – Diva
Visuri pe gheață (2009)

19.00 – N24 Plus
Al treilea salt mortal (1980)

19.00 – TV 1000
Pe marginea prăpastiei (2001)

19.05 – Cinemax
Viață pentru sora mea (2009)

19.10 – HBO Comedy
Dr. Dolittle 4 (2008)

20.00 – Romantica
Galeria misterelor (1987)

20.00 – TCM
Banda de netoți (1971)

20.00 – Euforia
Bărbați bogați, femei singure (1990)

20.00 – Movies 24
În căutarea libertății (2004)

20.15 – Național
Pirații din Caraibe (1999)

20.20 – Antena 1
O lecție de onoare (2003), cu Dolph Lundgren

20.30 – PRO TV
Stăpînul inelelor: Întoarcerea regelui (2003), cu Elijah Wood

20.30 – Prima
Casanova (2005), cu Heath Ledger

21.00 – HBO
G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei (2009), cu Dennis Quaid

21.00 – Cinemax
Viață pe cont propriu (1994)

21.00 – Diva
Victimele nopții (2005)

21.00 –Universal
Crime din trecut (2009)

21.00 – TV 1000
Cinci minute în Rai (2009)

21.30 – HBO Comedy
Marele Buck Howard (2007), cu John Malkovich

22.00 – PRO Cinema
Ultima șansă (2006), cu Michael Keaton

22.00 – TCM
Interviu cu un vampir (1994)

22.00 – Romantica
Împotriva tuturor (1995)

22.00 – Sci Fi
Bestia (2010)

22.00 – Movies 24
Sateliți și meteoriți (2008)

22.30 – TVR Cultural
Priveşte înapoi cu mînie / Look Back in Anger – BAFTA
Dramă, Anglia, 1959
Regia: Tony Richardson
Cu: Richard Burton – nom. Globul de Aur

“Comedie dramatică inspirată de piesa lui John Osborne, emblematică pentru curentul ‘Tinerilor furioşi’ britanici. Trambulină pentru consacrarea talentului lui Burton la 34 de ani şi decisivă afirmare a lui Free Cinema.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Un film despre frustrarea intelectuală a unui om care simte prea mult, un idealist care nu şi-a pierdut idealurile, despre modul în care sensibilitatea lui devine tortură pentru el şi pentru cei din jurul lui, despre bărbaţii şi femeile care nu-şi mai pot oferi unii altora ceea ce au nevoie, despre resentimentele de clasă şi găunoşenia morală a celor avuţi, despre umanitate ca o cauză pierdută.” (Pauline Kael) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

22.30 – Antena 1
Apă întunecată (2005), cu Jennifer Connely

22.30 – Kanal D
Ajutor! (2007)

22.35 – Cinemax
Ispășire (2007)

22.50 – Diva
Moștenire terifiantă (2006)

23.00 – HBO Comedy
Adevărul gol-goluț (2009)

23.00 – TV 1000
Două vieți în pericol (1992)

23.15 – TVR 1
Șarpele (2006)

00.00 – Prima
Locuri ascunse (2006)

00.15 – TCM
Forța invizibilă (1968)

00.30 – HBO
Ostatici în Pelham 123 (2009), cu John Travolta

00.30 – Antena 1
O lecție de onoare (2003), cu Dolph Lundgren

00.35 – Cinemax
Exorcistul 2: Ereticul (1977)

00.50 – Diva
Fără control (2009)

01.00 – TV 1000
Nectarine (2009)

Filme – 27 ianuarie 2011

13.20 – HBO
Truman Show (1998)
Dramă, SUA, 1998
Regia: Peter Weir – nom. Oscar
Cu:
Jim Carrey – Globul de Aur (dramă)
Ed Harris – Globul de Aur şi nom. Oscar pt. rol secundar

3 premii Globul de Aur [3]
[3] nom. Oscar

“Povestea unui om care trăieşte, 24 de ore din 24, într-un serial de televiziune. Doar atît că nu ştie; nu i-a spus nimeni că lumea lui simplă, însorită şi prietenoasă are o particularitate sinistră: nu-i reală.” (Andrei Gorzo)

“Pînă unde ne poate invada mass-media vieţile? De unde această maladivă atracţie pentru emoţiile prefabricate oferite de televiziune? Iată întrebări care, grefate pe clasicele teme ale manipulării, moralităţii jocului de-a Dumnezeu sau falsificării realităţii, învecinează The Truman Show celor mai bune romane ale regretatului Philip K. Dick.” (Cristian Lăzărescu)

“’The show must go on.’ Cei o mie de ochi ai doctorilor Mabuse ai zilelor noastre sînt camerele de luat vederi de tot felul şi toate dimensiunile, ascunse unde nu te duce mintea, în spatele oglinzii din baie, în piatra bombată a inelului de nuntă. Eroul lui Fritz Lang controla conştiinţa colectivă. Personajul-regizor al show-ului din Truman… impune imaginarului colectiv cea mai la îndemînă hrană: viaţa oamenilor aşa cum este ea, luată direct din stradă, din intimitatea caselor, numai bună de digerat. Trebuia să se ajungă şi aici. În imensa maşinărie de montat divertismente a cinematografului american se produce cîte o breşă ce ne pune pe gînduri. Răsar din cînd în cînd filme care fără a fi neapărat capodopere, pun punctul pe i de parcă ar fi fost create în colaborare cu teoreticienii audiovizualului: nu mai trăim în epoca imaginii pur şi simplu, ci în cea a spectacolului, a ecranului, a micului ecran, un Moloh ce înghite laolaltă viaţă şi moartea. Televiziunea care ne învaţă în fiecare moment cum să ne vindem experienţa oricare ar fi ea, penibilă sau glorioasă (totul este să fie povestită fără pudoare), televiziunea care vrea să ne transforme în naţiuni de cîştigători este astăzi un soi de Big Brother într-o variantă liber consimţită de audienţă. Privirea lui bate peste tot nu pentru a manipula, ci pentru a culege tot ceea ce poate deveni show. […] Un film ca Truman Show este extensia paroxistică, metaforică, a acelor reality-shows după care alerga Victoria Abril în Kika lui Almodovar, motorizată, cu un echipament futurist desenat de Gaultier şi o cameră de luat vederi ce ţîşnea din casca de motociclist. Mirosea de la distanţă scandalul, încăierarea, murdăria şi, cu puţin noroc, avea parte chiar şi de un viol transmis în direct. Nu contează unde e înfipt aparatul, în creier sau într-un copac, totul este să fie conectat cu piaţa (citeşte studioul) ce va desface marfa cea mai ieftină: viaţa altora. Atenţie însă: chiar în Truman Show, pe unul dintre panourile publicitare de pe o stradă se află scris, ca din întîmplare: ‘It could happen to you.’.” (Magda Mihăilescu) (Cinema, decembrie 1998)

“Filmul iese mai bine povestit decît văzut. E genul de idee generoasă care poate entuziasma intelectuali şi critici atîta vreme cît rămîne în stadiul de sinopsis. Un joc mental drăguţ şi interesant de explorat la o bere. Pe ecran însă, vedem că avem de a face cu o instigare la revoluţie, scrisă chiar de poliţia secretă. Trădată tocmai de patosul şi grandilocvenţa ei. […] Periodic, Hollywood-ul simulează remuşcarea şi produce autocritici de pus la dosar. Truman Show e din stirpea anunţurilor-sperietoare puse pe pachetele de ţigări. Inutile, ineficiente şi servind drept scuză/justificare: ‘Noi i-am avertizat, sîntem acoperiţi. Ce mai vreţi?’ Încercînd din răsputeri să fie ‘profund’ (vezi secvenţa intervenţiei televizate a creatorului serialului), filmul frizează o sumedenie de nemuritoare teme foarte dragi criticii (relaţia autor-personaj, demiurg-‘luceafăr’, societate-individ, bla-bla-bla). Dar asta nu cred că poate sau că trebuie să-i acopere ipocrizia fundamentală.” (Şerban Alexandrescu) (Cinema, decembrie 1998)

“Filmul ‘The Truman Show’ – o parabolă a puterii televiziunii de a contraface lumea reală – ne arată că divertismentul ‘în direct’ poate înlocui cu succes realitatea, iar demarcaţia dintre cele două nu mai este nici măcar necesară. Personajul principal al filmului, Truman Burbank, este adoptat la naştere de un conglomerat mass-media care angajează doi actori să-i interpreteze părinţii. Astfel, Truman îşi trăieşte întreaga viaţă, fără să ştie, urmărit zi şi noapte de mii de camere de filmat, ascunse peste tot. Viaţa este un serial de televiziune transmis în direct – serial care, aşa cum spune producătorul, ‘oferă speranţă şi bucurie şi inspiraţie milioanelor de telespectatori’. Şi asta pentru că publicul s-a plictisit să privească nişte actori interpretînd emoţii false. Simulacrul unei realităţi crude, nedramatizate, constituie un divertisment mult mai interesant.

În film, ordinea simbolică este deja stabilită: realitatea este o construcţie, iar Truman, la început inocent, devine brusc conştient că este subiectul conspiraţiei prin care i se înregistrează şi consumă în direct viaţa. Ulterior, cuprins de paranoia şi avînd confirmarea intrigii care-i determină existenţa, Truman evadează din ordinea simbolică a filmului, în realitatea ‘mai reală’ de dincolo de platou, aceea a publicului imaginar şi real al filmului ‘The Truman Show’ – o construcţie virtuală ca şi cea din care a plecat. […]

Timpul pe insula lui Truman este unul singur – este timpul momentului, unde viitorul este condensat în prezentul repetat la nesfîrşit. Telespectatorii sînt fascinaţi de viaţa lui Truman pentru că aceasta îi scoate din cauzalitatea propriilor vieţi, care se desfăşoară în timpul istoric, şi-i proiectează în eternul prezent al experienţei comune în faţa ecranului televizorului, pentru a trăi voyeuristic istoria simulată a vieţii lui Truman. Ironia filmului este că Truman are o existenţă mult mai plictisitoare decît ar putea fi vreodată cea a telespectatorilor săi; dar, aşa cum observă Patrick O’Donnell, pentru public, hazardul şi repetiţia sînt componentele perene, contradictorii ale aşa numitei ‘istorii reale’.” (Mihaela Constantinescu, Post / postmodernismul: Cultura divertismentului)

Rogert Ebert: „I enjoyed „The Truman Show” on its levels of comedy and drama; I liked Truman in the same way I liked Forrest Gump – because he was a good man, honest, and easy to sympathize with. But the underlying ideas made the movie more than just entertainment. Like „Gattaca”, the previous film written by Niccol, it brings into focus the new values that technology is forcing on humanity.”

Wikipedia: „In 2008, Popular Mechanics named The Truman Show as one of the 10 most prophetic science fiction films. Journalist Erik Sofge argued that the story reflects the falseness of reality television. „Truman simply lives, and the show’s popularity is its straightforward voyeurism. And, like Big Brother, Survivor, and every other reality show on the air, none of his environment is actually real.” He deemed it an eerie coincidence that Big Brother made its debut a year after the film’s release, and he also compared the film to the 2003 program The Joe Schmo Show.”

14.00 – PRO TV
39 de trepte (2008)

17.40 – Cinemax
Ce mai știi de Dolly Bell? (1981)

18.05 – HBO
Războiul minții (2009)

19.00 – TV 1000
Întîlnire cu Venus (1991)

19.00 – N24 Plus
Cei care plătesc cu viața (1991)

“Adaptare decorativă, la nivelul de experienţă şi înţelegere al tînărului realizator [Şerban Marinescu], a scrierilor lui Camil Petrescu ‘Patul lui Procust’ şi ‘Jocul ielelor’.” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

21.30 – HBO
Portretul luptătorului la tinerețe (2009)

Mihai Fulger: „Portretul luptătorului la tinereţe este gîndit de Constantin Popescu ca un prim capitol dintr-o trilogie dedicată rezistenţei anticomuniste din primele două decenii de după al Doilea Război Mondial. Vor urma un film despre Elisabeta Rizea (care a primit deja finanţare de la CNC) şi un alt film despre fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu (anunţat şi într-o secvenţă din actuala peliculă). Aşadar, un proiect foarte ambiţios, care se înscrie în tendinţa Noului Cinema Românesc de asumare a trecutului şi care ne reaminteşte că neorealismul istoric a început cu Roma, oraş deschis (1945) şi Paisà (1946), prin care Rossellini încerca să-i elibereze pe italieni de coşmarul fascist. Filme oneste (care nu cedează tentaţiei baladescului), precum debutul lui Constantin Popescu, ne sînt necesare pentru a ne cunoaşte mai bine istoria recentă şi a ne trezi definitiv din coşmarul comunist.” (Observator cultural, Nr. 552, 26 noiembrie 2010)

22.00 – PRO Cinema
Seven / Se7en
Thriller, SUA, 1995
Regia: David Fincher
Cu:
Brad Pitt
Morgan Freeman
Kevin Spacey

“Şapte crime, în şapte zile. De ce şapte? Pentru că şapte sînt în Biblie şi păcatele capitale cărora le corespund şapte moduri de a muri! Pentru că asasinul, de o rară ferocitate, penalizează, rînd pe rînd, cele şapte păcate. Pe urmele sale au pornit, însă, doi poliţişti complementari. Cel dintîi, la început de carieră, impulsiv şi grăbit; celălalt, aproape de pensionare, cumpătat şi înţelept. Dacă n-ar fi existat deja un titlu celebru, filmul s-ar fi putut numi Şapte păcate. Dincolo de cazul în sine, thrillerul pune în discuţie depravarea generală în existenţa modernă. Asasinul e un predicator care-l distruge o dată cu păcatul şi pe păcătos. Timp de mai bine de o oră spectatorul contemplă, într-o abordare baroc-expresionistă, cadavrele, ascultînd poveştile atroce ale torturii. Dintr-o dată, cîteva focuri de pistol dinamizează conflictul transformîndu-l într-o tornadă. Construcţia e oarecum schematică – violenţe oribile întrerupte de lungi taclale pe teme morale. Pitt şi Freeman sînt în rol, dar strălucit e Kevin Spacey în iluminatul justiţiar.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Este un film despre haos, entropie, dezordine şi pierderea definitivă a oricărui control. Un film care exploatează atracţia faţă de moarte şi rău. O voce venită din tenebre care vi se adresează cu un murmur.” (David Fincher) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Faptul că tot acest nihilism nu este gratuit se demonstrează în finalul halucinant, care constrînge spectatorul să se identifice şi să participe şi care denotă un simţ moral ce nu se regăseşte în nici un caz în masacrele vesele ale lui Tarantino.” (Paolo Mereghetti) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Lumea filmului e sumbră, descompusă şi voit desuetă încît te întrebi dacă oamenii aceia au auzit vreodată de electricitate, dar totodată călătoria lentă a celor doi poliţişti de la întunericul claustrofobic spre lumina orbitoare constituie o puternică metaforă dramatică.” (John Pym) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

22.00 – Cinemax
Cowboy-ul de la miezul nopţii / Midnight Cowboy – Oscar , BAFTA, nom. Globul de Aur
Dramă, SUA, 1969
Regia: John Schlesinger – Oscar, BAFTA, nom. Globul de Aur
Cu:
Dustin Hoffman – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Jon Voight – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur

3 premii Oscar [7]
5 premii BAFTA
[6] nom. Globul de Aur

“Materialul tipic de melodramă (scenariu Waldo Salt, Pr. Oscar) e ‘dres’ în registru comic, deşi realitatea sordidă a marginalilor e redată fără menajamente. Filmul mai are un interpret, tranzistorul lui Joe ce compară mereu mizeria reală cu ‘visul american’ a cărui victimă e Joe însuşi. Schlesinger recurge, din păcate, la un abuz de viziuni subiective care îngreunează curgerea epică. Foarte bună creaţie pentru Hoffman şi pentru… New York, văzut ca un oraş copleşitor şi sordid cum nu apare prea des.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Primele 10 orașe din România ca număr de utiliztori Facebook

1. București – 303.360
2. Cluj – 105.100
3. Timișoara – 90.780
4. Iași – 84.440
5. Constanța – 61.860
6. Brașov – 56.720
7. Oradea – 34.840
8. Sibiu – 33.940
9. Târgu-Mureș – 31.780
10. Craiova – 31.200

http://www.facebrands.ro/map.html

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2010), ediția a IV-a

Detalii: România Evanghelică

Vezi:

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2007)
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2008)
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2009)
Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2010)

Filme – 26 ianuarie 2011

10.35 – Julie & Julia (2009)
17.15 – Australia (2008)
20.30 – Zona de impact (1993)
20.30 – Jocuri patriotice (1992)
21.00 – Harry Potter și Prințul Semipur (2009)
00.35 – Băieți buni (2990)

Filme – 25 ianuarie 2011

14.50 – Star Trek (2009)
20.30 – Cobra (1986)
21.00 – Un pod prea îndepărtat (1977)
22.00 – Frankenstein (2004)

Filme – 24 ianuarie 2011

14.00 – Giuvaerul Nilului (1985), cu Michael Douglas, Katheleen Turner

“Un nou avatar al cuplului din Romancing the Stone, mai modest în vervă decît primul, dar distractiv.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

16.00 – Ilustrate cu flori de cîmp (1974), cu Carmen Galin

„În ciuda titlului său poetic, filmul lui Andrei Blaier este un ‘insectar’ în care sunt fixate tipuri și ticuri nocive, cărora actori de clasă ca Draga Olteanu Matei, Eliza Petrăchescu, Gheorghe Dinică le conferă o autenticitate teribilă, înfricoșătoare, pentru că ajung să se confunde cu personaje reale ale mahalalei noastre, cea de toate zilele. În această lume odioasă, personajul pur, delicat, desenat cu sinceritate și grație de Elena Albu, pare o ființă ireală. Operatorul Dinu Tănase, ceilalți colaboratori ai echipei de filmare (…), alți actori din distribuție (…) contribuie, fiecare în felul lui, alături de Andrei Blaier, la reușita unui film cu prețioase însemne realiste și cu limpezi finalități satirice.” (Istoria filmului românesc 1897-2000)

17.55 – Einstein și Eddington (2008)

„Einstein și Eddington este o dramă britanică produsă de către BBC, în asociere cu HBO. Aceasta este povestea a teoriei relativităţii a lui Einstein generală, relația sa cu Eddington şi introducerea acestei teorii a lumii, pe fundalul Primului Război Mondial. Filmul scoate la iveală dedesubturile demonstrării faimoasei teorii a relativității, controversele ce au fost în legătură cu geniul lui Einstein și cum influențează războiul dezvoltarea științei și nu în ultimul rînd a umanității. De remarcat poziția pacifistă a celor doi savanți.” (Cinemarx.ro)

18.55 – Parfum de cedru (1999), cu Ethan Hawke

“În 1950, în tihna unui orăşel american de pescari de pe o mică insulă e tulburată de asasinarea unui bărbat. În atmosfera crizei morale de după atacul de la Pearl Harbour, suspect devine un tînăr japonez, prieten din copilărie al victimei. Din nou e evocat calvarul lagărelor de strămutaţi în care, în timpul ultimei conflagraţii mondiale, americanii de origine japoneză au fost internaţi, pierzîndu-şi case, uneori chiar viaţa. Realizatorul izbuteşte în sugerarea atmosferei unei comunităţi închise, încărcată de resentimente, dar totala sa nestăpînire a artei povestirii condamnă filmul la eşec.” (Dicţionar universal de filme, 2002)